marți, 18 august 2009

Crunt.

Ba, e dureros. 5:16 dimineata si eu iara n'am somn. Dar asta nu mai surprinde pe nimeni. Ca sa lamuresc o problema care pare sa preseze pe multi .. am blog ca sa am un loc in care sa-mi astern gandurile, fara sa plictisesc inutil anumite persoane. Doar o mana de oameni stiu ca eu scriu aici, pe alaturidestele.blogspot.com, si acestia citesc, si isi dau cu parerea pe viu, cel mai adesea. De'aia n'o sa ma chinui sa fac pagina asta minunat de frumoasa, ca n'are rost.

Trecand peste asta ... azi m'au urmarit niste cuvinte toata ziua. Sa le citez : "poate reusesti vreodata sa intelegi ca trecutul tau iti apartine tie, si toti oamenii din el si nu-i poti sterge cu buretele. " Mari vorbe de duh. Oricat am incercat sa dau cu buretele, ca sa folosesc expresia ei, n'a reusit la nimic. Voi fi acelasi om, iar acest trecut nu'l voi putea schimba niciodata, si nici nu-mi doresc s'o fac, pentru ca din cauza lui sunt Vlad cel de azi. Desi mi-a luat 6 luni sa-mi dau seama, trecutul acela va fi intotdeauna acolo, iar persoana care mi-a zis acele cuvinte, intotdeauna aproape. Pe aceasta cale ii mai spun odata ca-mi pare rau pentru ce am facut. :) Si o urare destul de ciudata, un "Bine ai revenit in viata mea". Care suna asa tampit. ^^

Well, somnul vine greu. Imi dau seama ca nu prea am despre ce sa scriu, asa ca scriu din plictiseala, deci mai bine inchei aici. Va las, si incerc sa-mi umplu timpul cu ceva cat-de-cat util. Ce o fi aia, nush. Se pare ca nu somn.

duminică, 16 august 2009

Sooooooooooomn.

Ca asta e foarte binevenit! Am ajuns iarasi la ora Romaniei cu dormitul, pentru ca in ultimele saptamani am dormit la ora Chinei de est, culcat la 4-5 noaptea, uneori la 9-10 dimineata, si trezit dupamasa tarziu sau seara. Dar acum sunt baaack, si imediat ma duc sa ma culc. Si poate pentru prima data de multa vreme, sunt bine dispus. Adica, mai zambesc prin casa cand ma uit la mine ce fata am in oglinda. Hahaaaaaaaaaaaaa, not funny. Trecand peste.

A revenit al meu frate din Grecia, mi'a adus un mega-tare cadou, de'o genialitate si raritare care m'a atins la suflet : un tricou. Dar s'a intors, si putem sa ne jucam iarasi ca niste orbi, sa pierdem vremea pierzand vremea, sa devenim si noi soferi (eu cu un an prea tarziu, dar deh, vara trecuta am fost ocupat. ), si cine stie ce'o mai face. Mi'o fost dor de el, da' sa nu ziceti la nimeni.

Mi'am vazut fratele cu 18 ani mai mic ca mine, care deja se tine pe picioare si distruge mediul inconjurator. A revenit tata , laudandu-se cum se face profesor universitar, din nou, la PLYMOUTH. Da, google maps, ca sa ma pot prinde unde vine aia prin Anglia. Se duce sa fie mare boss si sa am eu la cine sa ma duc in Anglia. Normal, fiu profitor ce sunt. Am vorbit azi cu un viitor coleg de sectie, de treaba baiatu', din Sushava, cu un accent aducator de migrene pana si in scris. Dar cu nishte dume, vai mie, ce dume! Ma asteapta 4 ani grei.

Am uitat ceva...? Da, normal ca am uitat ceva, da' trebuie lasata la sfarsit, ca asa'i frumos. Lumea .. merge in locuri exotice anu asta. Colegii mei..la mare, la munte, prin Antalia, Grecia, Suedia, unii in Anglia, Franta, Austria, bat tot minunatul mapamond in toate cele 6 directii, ca unii mai sar in sus si altii sapa sa ajunga in China. Iesitul meu din Tm in aceasta vacanta se pare ca se va rezuma la ziua de ieri, petrecuta sub forma a 6 ore de mers cu trenul, si 7 ore de plimbat incontinuu si vorbit incontinuu in Oradea, alaturi de un ghid mai mult decat vorbareata. Dezacordul e din cauza faptului ca in zona aceea se vorbeste multa maghiara, imi pare rau. Trecand peste sarcasm, a fost o zi atat de ok, ca nu-mi pare rau ca e singura mea excursie de vacanta asta. Multumim Deea, multumim noi doi, adica eu si canonu' meu 400d, ca ne'ai tinut de urat o dupamiaza si ne-ai aratat locurile frumoase din Oradea. Pe data viitoare. ;)

Probabil am plictisit lumea, da' vroiam sa mai scriu si despre viata mea. Acuma, de tura viitoare, o sa abordez subiecte mai interesante. Acu' ma duc sa dorm. :D

luni, 10 august 2009

A new day

..has finally come.

Din 5 iulie pana in 10 august e un numar oarecare de zile, tre' sa recunosc, dar parca doar in ziua de azi am reusit, pentru prima data, sa'mi fac curajul sa scriu despre un subiect pe care l'am discutat, injurat, rasfrant si analizat cu foarte, foarte multi oameni. Nu garantez o lectura placuta, nu garantez un subiect interesant, dar .. e pentru mine. Ca sa pot sa simt ca am trecut peste ce era de trecut. Da, ma refer la fosta mea relatie.

Inevitabil, dupa o perioada lunga de timp, 1 an si 5 luni in cazul de fata, ajungi sa cunosti lumea prietenei poate mai bine decat a ta. O lume de care eram total strain inainte s'o cunosc pe ea, si de care ma instrainez, treptat, acum ca legaturile dintre noi s'au rupt. In viata exista unele momente de referinta, cica. La mine, e vorba de mijlocul clasei a 10-a..ultimele luni din viata in care pot spune ca am stiut perfect cine sunt, si ce fac. Acum, avand 19 ani, proaspat singur de o luna, ce vad?

Vad ca lumea de care ma rup cu viteza nu'i pentru mine. Vad ca oamenii de acolo, modul lor de a trai si de a intelege lumea, nu e pentru mine. Vad ca dincolo de copilarii, injuraturi pe bloguri ascunse si lipsa de caracter se ascund probleme mai mari. Diferente de mentalitati, imposibilitati geografice si financiare, si multe, multe alte chestii. Privind acum, in urma, cat si inainte, pot sa spun ca a fost o etapa necesara, si am invatat multe despre viata, relatii, si cum trebuie trait. Invataturi ce'mi vor prinde bine, caci incepe facultatea..practic, incepe viata. Si, pentru prima data de multa, foarte multa vreme, pornesc la drum singur. Bine, nu singur, cu toata sleahta de prieteni si oameni care vor sa'mi fie alaturi, cum sunt si eu acolo pentru ei, cu n oameni care habar n'au ca urmeaza sa ma cunoasca, si cate si mai cate ...

Aia a fost privind la viitor. Privind la trecut, a fost frumos. Nu sterg amintiri, bloguri si toate lucrurile care au dat o forma fostei mele vieti, ca nu sunt genul. Le las acolo sa existe, dovada pentru lume, ca ce am trait a fost frumos. S'a terminat cum s'a terminat , dar peste ani si ani, va conta mai putin cum s'a terminat. Schimbarile le astept cu bratele deschise, la fel cum astept oamenii noi, ocaziile noi, si stalpii de pe drum care apar tot timpul exact acolo unde nu trebuie.

Un rezumat ... ? Moving on. Incepe viata. Si am o lista luuuunga cu lucruri care vreau sa le fac inainte sa bata ultimele clopote din 2009. Asa ca .. trecut, nu te sterg, dar dau foaia.

It's on now!

joi, 6 august 2009

Inceput

Sa traiti!

Ca sa trec direct la fapte, sunt acelasi om care a avut si http://dinpicurinascvise.wordpress.com . Am decis ca e cazul sa ma mut. Daca tot incepe facultatea, si toate celelalte lucruri noi, e cazul sa las trecutul in spate, si sa incep de la capat, orice ar insemna asta. Chiar si blog, da.

Wannabe-poet, wannabe-fotograf, wannabe-critic al lumii contemporane, cam asta sunt. O sa gasiti pe aici lamentari la adresa tarii penale in care traim, asupra vietii mele, normal, ca sunt un om egoist din nastere. Si, probabil, ceva articole despre fotografie, poate si ceva poezie si proza. Necopiata de pe vechiul meu blog.

Asa ca .. bine ati venit. E o ora buna pentru inceputuri. Ceasul arata 5:17 dimineata, 6 august 2009, prima zi din restul vietii mele. Din nou.